Părintele Rafail Noica: „Răul lumii de astăzi este așa de organizat, încât scăpare nu mai este… Numai Dumnezeu va fi scăparea”

Vremea noastră este vreme cumplită, cu probleme parcă fără răspuns, situații inexplicabile, înnodări dintre cele mai cumplite. Și nu deznădăjduiți, dar să ne așteptam la mai rău. Nu deznădăjduiți, dar să știți că în fiecare clipă Dumnezeu Cel nevăzut, Cel „de neînduplecat”, este cu noi aici, nu numai în spațiul din jurul meu, ci și în inima mea. Nu există încercare pe care ne-o îngăduie Dumnezeu, fără să ne dea și o cale de ieșire. Ce cale de ieșire, nu știu, dar Domnul să ne călăuzească și în situații inexplicabile.

Stăpânitorul lumii acesteia vrea să ne arate că nu putem scapă de el sub nicio formă. Acum, cu organizarea asta, cu sateliții, cu chestii care ne urmăresc și prin care suntem urmăriți, nu avem cum să scăpăm. Mai mulți mi-au povestit despre niște filme pe care le-au văzut. Unul se numea Principiul Dominoului. Și filmele arătau că, dacă ochiul lumii ăsteia e pe tine, nu ai cum să scapi, și, până la urmă, se termină cu o catastrofă, cu moartea. Și, când îmi povesteau, simțeam cum panica intră în mine, dar observam un lucru: în niciunul dintre filme nu se vorbea despre Dumnezeu. Nimeni nu a zis „Doamne!”.

Eu cunosc trei cazuri; unul pe care îl cunosc personal. Într-o viață de zeci de ani de iad, când persoana a ajuns la punctul de nebunie, de a se sinucide, dar în loc să facă asta, a zis: „Doamne!”; și imediat s-a schimbat viața acelei persoane. Avem o alternativă pe care nu ne-o pune înainte duhul lumii acesteia: să strigam la Dumnezeu! Dar, de acum, în marele necaz, singura scăpare este Dumnezeu!
În realitate, de-a lungul istoriei, niciodată n-a fost o scăpare sau o soluție fără Dumnezeu, dar Dumnezeu cel blând ne-a lăsat să ne vedem de treburile noastre chiar dacă noi am crezut că din deșteptăciunea noastră a venit scăparea sau am avut noroc și am găsit soluția asta; și nu ne dăm seama că Dumnezeu a rânduit acea situație, și ne-a lăsat să credem așa. Dar nu a fost, de-a lungul istoriei, ca o soluție găsită să nu fi fost de la Dumnezeu. A, poți spune: „a venit un milionar și mi-a dat o sumă de bani și am scăpat din situație”. Dumnezeu, de la întemeierea lumii, știind ce aveam să trăiesc, a pregătit un milionar care să vină și să-mi dea. Dar să nu uităm să mulțumim lui Dumnezeu și să conștientizam aceasta.

Zice psalmul: „De n-ar zidi Domnul casa, în zadar s-ar osteni cei ce o zidesc; de n-ar păzi Domnul cetatea, în zadar ar priveghea cel ce o păzeşte” (Psalmii 126, 1).   Da, păzesc, dar nu paza mea va păzi cetatea dacă nu Dumnezeu în mine păzește. Cu Dumnezeu trebuie să ne tocmim. În singur Dumnezeu trebuie să avem nădejdea. Zice psalmul: „Pentru că nu în arcul meu voi nădăjdui şi sabia mea nu mă va mântui”; „Ci dreapta Ta şi braţul Tău şi luminarea feţei Tale” (Psalmii 43; 8, 5) – zicea războinicul David. Da, dar cu brațul lui lovea și cu arcul lui trăgea. Și la noi, Dumnezeu nu va veni, ci eu voi zidi casa, dar dacă Dumnezeu nu va lucra în mine, nu va ieși nimic. Vreau să zic că întotdeauna, de-a lungul istoriei, Dumnezeu a fost singura ieșire dar, nevrând să ne silnicească, ne-a lăsat să credem că fiindcă noi ne-am priceput…

Zilele care vin sunt cumplite și nu mai există nici o scăpare, cum corect vorbesc filmele acelea. Corect, dar nu adevărat! Numai Dumnezeu va fi scăparea. Mi se pare îngrozitor, și pentru noi este, dar va ști Dumnezeu să ne miluiască! Si este un mare privilegiu și în sfârșit vom învăța – dă-ne Doamne! – să ne punem nădejdea numai în Dumnezeu. Și cu singura nădejde în Singur Dumnezeu, vom pune mâna pe sabie, pe arc, pe mistrie, și vom face ce trebuie, nu ne vom intimida de cei care ne urmăresc, dar singur Dumnezeu este soluția.

Răul lumii de astăzi este așa de organizat încât scăpare nu mai este. Deci, tot ce am zis, este un fel de a spune: „ține-ți mintea în iad”. Nu am încercat să evit să nu vorbesc de criza care este și vine, nu am încercat să o mușamalizez, dar am spus că orice ar fi și orice s-ar întâmpla, dacă te găsești și în fundul iadului, să nu deznădăjduiești, și atunci fundul iadului pentru tine va fi rai. Cum a fost înrourare focul cuptorului încins pentru cei șapte tineri. Și asta nu este o poveste, este istorie. Eu am ajuns să mă întreb în ce măsură să cred în Scriptură, ce trebuie să cred literar și ce trebuie să fie metaforic. Lucrurile astea, puțin câte puțin, am ajuns, din ce în ce mai mult, să le cred literar. Când zice Scriptura că marea a stat perete de-a dreapta și perete de-a stânga, eu cred că marea a stătut perete de-a dreapta și perete de-a stânga. Că sunt prost? Bine, sunt prost și mă bucur că sunt prost și că nu sunt ca deștepții lumii acesteia care au toate dovezile că Dumnezeu nu există, și vom vedea cândva cine va fi fost prostul și cine deșteptul. Prin asta parafrazez ce spunea Sfântul Apostol Pavel că nebunia lui Dumnezeu este mai înțeleaptă decât înțelepciunea omului. Si poate cu asta să terminăm.

Extras din conferința Părintelui Rafail Noica în Biserica „Soborul Maicii Domnului” şi „Sfântul Ilie”, Reşedinţa Mitropolitană de la Limours, Franța, octombrie 2017